Moartea, impermanenţa
Faptul că suntem cu toţii muritori este la fel de clar şi de sigur cum putem spune că în fiecare dimineaţă soarele răsare şi în fiecare seară soarele apune.
Leacul mult visat de omenire, de-alungul timpului, pentru salvarea în faţa impermanenţei, încă nu a fost găsit. Sunt multe posibile motive de enumerat pentru care Dumnezeu ne-a dat viaţă pe Pamânt cu dată limită de existenţă.
Dar oricare ar fi ele, nimeni şi nimic nu ne poate salva atunci când a sosit momentul „plecării” spre lumea de dincolo, dacă aceasta există, sau spre neant, în cazul în care o dată cu ultima noastră suflare se încheie definitv şi irevocabil cursul sufletului nostru.
Poate mitul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte nu va putea fi atestat sau demonstrat vreodată. Poate nu încă! Viitorul va decide ce şi cum va fi mai departe.
Până atunci, zece proverbe stau mărturie pentru sau împotriva morţii. Zece proverbe pentru a ne aminti că fiecare clipă trebuie trăită cu intensitate maximă pentru simplu fapt că poate să fie ultima:
1. Un lucru îl putem vedea clar şi plastic numai dacă are umbre şi penumbre: moartea este umbra care dă plasticitate vieţii. (Lucian Blaga)
2. Mormântul este disponibil oricând şi se închide pentru totdeauna. (armean)
3. Înainte de venirea noastră nimic nu-i lipsea lumii; după plecarea noastră nimic nu-i va lipsi. (indian)
4. Nimeni să nu judece pe cineva că-i fericit, înainte de a-l vedea sfârşind bine; căci numai pe cel mort îl poţi lăuda fără a greşi. (Dionysius)
5. Nu există muritor care să fie sigur că va mai trăi a doua zi. (Euripides)
6. Nu te purta ca şi cum ai avea de trăit zece mii de ani. Moartea pluteşte deasupra capului tău. Aşadar, cât mai trăieşti şi până poţi, fii om de bine. – sarcinile vieţii morale sunt atât de mari şi viaţa atât de scurtă, încât nu trebuie risipit timpul pe care-l avem la dispoziţie. (Marcus – Aurelius)
7. Trebuie să ne grăbim nu numai fiindcă ne apropiem tot mai mult de moarte, ci şi din pricină că putinţa de a înţelege şi de a urmări lucrurile încetează devreme. (Marcus Aurelius)
8. Ca o piesă de teatru, aşa este viaţa: nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat. (Seneca)
9. Tragedia vârstei nu e de a fi bătrân, ci de a rămâne tânăr. (Oscar Wilde)
10. Împresurat de-activităţi/ Ce nu pot aştepta/ Uitasem că ar trebui/ Să mai şi mor. (Tadeusz Rózewicz)
Faptul că suntem cu toţii muritori este la fel de clar şi de sigur cum putem spune că în fiecare dimineaţă soarele răsare şi în fiecare seară soarele apune.
Leacul mult visat de omenire, de-alungul timpului, pentru salvarea în faţa impermanenţei, încă nu a fost găsit. Sunt multe posibile motive de enumerat pentru care Dumnezeu ne-a dat viaţă pe Pamânt cu dată limită de existenţă.
Dar oricare ar fi ele, nimeni şi nimic nu ne poate salva atunci când a sosit momentul „plecării” spre lumea de dincolo, dacă aceasta există, sau spre neant, în cazul în care o dată cu ultima noastră suflare se încheie definitv şi irevocabil cursul sufletului nostru.
Poate mitul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte nu va putea fi atestat sau demonstrat vreodată. Poate nu încă! Viitorul va decide ce şi cum va fi mai departe.
Până atunci, zece proverbe stau mărturie pentru sau împotriva morţii. Zece proverbe pentru a ne aminti că fiecare clipă trebuie trăită cu intensitate maximă pentru simplu fapt că poate să fie ultima:
1. Un lucru îl putem vedea clar şi plastic numai dacă are umbre şi penumbre: moartea este umbra care dă plasticitate vieţii. (Lucian Blaga)
2. Mormântul este disponibil oricând şi se închide pentru totdeauna. (armean)
3. Înainte de venirea noastră nimic nu-i lipsea lumii; după plecarea noastră nimic nu-i va lipsi. (indian)
4. Nimeni să nu judece pe cineva că-i fericit, înainte de a-l vedea sfârşind bine; căci numai pe cel mort îl poţi lăuda fără a greşi. (Dionysius)
5. Nu există muritor care să fie sigur că va mai trăi a doua zi. (Euripides)
6. Nu te purta ca şi cum ai avea de trăit zece mii de ani. Moartea pluteşte deasupra capului tău. Aşadar, cât mai trăieşti şi până poţi, fii om de bine. – sarcinile vieţii morale sunt atât de mari şi viaţa atât de scurtă, încât nu trebuie risipit timpul pe care-l avem la dispoziţie. (Marcus – Aurelius)
7. Trebuie să ne grăbim nu numai fiindcă ne apropiem tot mai mult de moarte, ci şi din pricină că putinţa de a înţelege şi de a urmări lucrurile încetează devreme. (Marcus Aurelius)
8. Ca o piesă de teatru, aşa este viaţa: nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat. (Seneca)
9. Tragedia vârstei nu e de a fi bătrân, ci de a rămâne tânăr. (Oscar Wilde)
10. Împresurat de-activităţi/ Ce nu pot aştepta/ Uitasem că ar trebui/ Să mai şi mor. (Tadeusz Rózewicz)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu