Credinţa
Vreau să continui seria proverbelor şi de data aceasta vă propun o reflectare asupra credinţei. Indiferent de religie, orice om crede în ceva. Fie că este vorba despre Dumnezeu, fie că este vorba despre o forţă supranaturală, fie că este vorba de universul însuşi sau de noi ca oameni unici stăpâni în acestă galaxie, trebuie să acceptăm faptul că şi acum, după atâtea mii de ani, sunt întrebări la care nimeni nu poate da un răspuns.
Probabil credinţa a fost, este şi va fi, în primul rând, un suport moral pentru omenire. Acel lucru la care te poţi raporta şi de care te poţi agăţa atunci când nu mai ai suficiente resurse şi atunci când simţi că eşti deznădăjduit. Cum se spune: „în vremuri de restrişte” sau „la necaz”.
Foarte mulţi ne luăm puterea din credinţă. Foarte mulţi încă mai sperăm ca lucruri să se întâmple prin prisma credinţei. Foarte mulţi credem în miracolele zămislite de credinţă. Foarte mulţi trăim pentru a crede şi murim pentru credinţă.
Zece proverbe, poate mult prea puţine pentru a defini ceva atât de infinit. Zece proverbe pentru a capta esenţa unui lucru atât de necuprinzător în fapte sau cuvinte:
1. A fi puţin credincios înseamnă a nu fi deloc. (chinez)
2. El este mare, divin, cu neputinţă de închipuit, mai subtil decât ceea ce-i subtil; El se află infinit de departe şi aici aproape (în corp); El sălăşluieşte; pentru cei care îl contemplă aici, în cavitatea inimii. (Mundaka-Upaişad)
3. Şi fără pază stă cel păzit de soartă; şi cel bine păzit piere, dacă-l loveşte soarta; trăieşte şi cel nenorocit şi părăsit într-o pădure; şi piere în casă chiar cel bine ferit. (Pancatantra)
4. După cum aurul cel galben se cunoaşte în foc, tot aşa credinţa trebuie văzută în vremuri grele. (Ovidius)
5. Că există zei deducem, între altele, şi din faptul că în toţi este o părere înnăscută privitoare la zei; şi nu se află vreun neam atât de în afara legilor şi a civilizaţiei, care să nu creadă în zei. (Seneca)
6. Cine zice îndoială zice neputinţă. (Balzac)
7. Sunt lucruri în care trebuie să crezi pentru a le putea vedea. (Cervantes)
8. Privesc cum o plantă se întinde din întunericul unei pivniţe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, şi totuşi planta nu simte şi nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu creşte şi nu se-ntinde şi el spre-o lumină pe care n-o simţim şi n-o vedem?… (Lucian Blaga)
9. A avea încredere este o dovadă de curaj, a fi credincios este un semn al forţei. (Marie von Ebner-Eschenbach)
10. Idealul este în sine o realitate în devenire. (N. Titulescu)
Vreau să continui seria proverbelor şi de data aceasta vă propun o reflectare asupra credinţei. Indiferent de religie, orice om crede în ceva. Fie că este vorba despre Dumnezeu, fie că este vorba despre o forţă supranaturală, fie că este vorba de universul însuşi sau de noi ca oameni unici stăpâni în acestă galaxie, trebuie să acceptăm faptul că şi acum, după atâtea mii de ani, sunt întrebări la care nimeni nu poate da un răspuns.
Probabil credinţa a fost, este şi va fi, în primul rând, un suport moral pentru omenire. Acel lucru la care te poţi raporta şi de care te poţi agăţa atunci când nu mai ai suficiente resurse şi atunci când simţi că eşti deznădăjduit. Cum se spune: „în vremuri de restrişte” sau „la necaz”.
Foarte mulţi ne luăm puterea din credinţă. Foarte mulţi încă mai sperăm ca lucruri să se întâmple prin prisma credinţei. Foarte mulţi credem în miracolele zămislite de credinţă. Foarte mulţi trăim pentru a crede şi murim pentru credinţă.
Zece proverbe, poate mult prea puţine pentru a defini ceva atât de infinit. Zece proverbe pentru a capta esenţa unui lucru atât de necuprinzător în fapte sau cuvinte:
1. A fi puţin credincios înseamnă a nu fi deloc. (chinez)
2. El este mare, divin, cu neputinţă de închipuit, mai subtil decât ceea ce-i subtil; El se află infinit de departe şi aici aproape (în corp); El sălăşluieşte; pentru cei care îl contemplă aici, în cavitatea inimii. (Mundaka-Upaişad)
3. Şi fără pază stă cel păzit de soartă; şi cel bine păzit piere, dacă-l loveşte soarta; trăieşte şi cel nenorocit şi părăsit într-o pădure; şi piere în casă chiar cel bine ferit. (Pancatantra)
4. După cum aurul cel galben se cunoaşte în foc, tot aşa credinţa trebuie văzută în vremuri grele. (Ovidius)
5. Că există zei deducem, între altele, şi din faptul că în toţi este o părere înnăscută privitoare la zei; şi nu se află vreun neam atât de în afara legilor şi a civilizaţiei, care să nu creadă în zei. (Seneca)
6. Cine zice îndoială zice neputinţă. (Balzac)
7. Sunt lucruri în care trebuie să crezi pentru a le putea vedea. (Cervantes)
8. Privesc cum o plantă se întinde din întunericul unei pivniţe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, şi totuşi planta nu simte şi nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu creşte şi nu se-ntinde şi el spre-o lumină pe care n-o simţim şi n-o vedem?… (Lucian Blaga)
9. A avea încredere este o dovadă de curaj, a fi credincios este un semn al forţei. (Marie von Ebner-Eschenbach)
10. Idealul este în sine o realitate în devenire. (N. Titulescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu