Se pare că seria proverbelor propuse de mine a început deja să primească feed-back-uri, spre marea mea mulţumire. Nu mai este nici o mirare faptul că prima care a făcut pasul în acest sens este prietena mea Alexandra, care a făcut mai mult decât să-şi dea cu părerea şi mi-a trimis un set de zece texte vedice.
Desigur nu le pot ignora şi aş dori să le împărtaşesc mai departe cititorilor mei. Cu permisiunea Alexandrei voi face şi câteva insert-uri pe marginea fiecărui proverb pentru că, spun eu, le-aş putea numi mai degrabă texte veridice şi de o mare profunzime.
1. Să nu fi ceea ce nu şti că eşti.
Aici ar trebuie să ne amintim de inscripţia antică din Templul lui Apollo din Delphi şi care pentru mulţi a fost mai mult decât un motto în viaţă: “Cunoaşte-te pe tine însuţi”. Atâta timp cât vei reuşi, cel puţin parţial, dacă nu total, să ai o viziune clară şi realistă asupra propriei persoane, vei şti care îţi sunt maximele, dar şi limitele.
2. Cunoaşte ceea ce puteai fi în nefiinţa.
Sunt foarte mulţi oameni care nu cred în viaţa de dincolo de moarte. Teoretic, după ce părăsim trupul şi viaţa de pe acest Pământ, sufletul se ridică la ceruri sau coboară în infern, în funcţie de cât de multe lucruri bune ai săvârşit sau cât de multe păcate ai avut. Practic, această afirmaţie ne semnalează faptul că după moarte sufletul este pur, este neîntinat, este, mai bine spus, fără de păcat. Şi pentru că în nefiinţă am avea şansa să fim aşa, de ce nu am încerca, pe cât posibil, şi în această viaţă, să fim cât mai buni şi cât mai atenţi la faptele noastre. Astfel ca atunci când treci în nefiinţă să fie doar o prelungire a ceea ce ai fost ca fiinţă.
3. Propriul trup al sufletului este mintea fără de minte.
Vremurile actuale, viaţa tumultoasă, timpul care se scurge pe repede înainte, tehnologizarea şi aproape automatizarea omului, ne fac de multe ori să uităm că Dumnezeu ne-a zâmislit din trup, dar şi din suflet. Dacă tot ceea ce primim de la viaţa vom trece numai prin filtrul minţii şi al raţiunii, vom fi incapabili să mai simţim ceva. Uneori în viaţă este bine să acţionezi şi după cum îţi dictează inima. Mulţi vor spune că acţionând aşa vei avea numai de suferit. Dar, tocmai acesta este farmecul vieţii. Vei fi fericit sau vei fi trist, vei fi bucuros sau vei fi deznădăjduit, dar cu siguranţă vei şti că ai trăit. Vei ştii că te-ai implicat direct şi nu ai fost doar un simplu spectator.
4. Cine poti fi ai fost dintotdeauna.
Categoric fiecare dintre noi are traseul său în viaţă. Aşa cum am mai susţinut şi cu alte ocazii, fie că este predestinat sau nu, fie că trăim în consecinţa actelor noastre, ceea ce suntem, suntem de când ne naştem şi până murim. Pe parcursul vieţii noi doar evoluăm, esenţa se păstrează. Dealtfel, eu nu cred că un om se poate schimba. Şi chiar dacă o face, această schimbare va fi întodeauna ceva pe care trebuie să şi-l controleze. Vrem sau nu, anumite defecte sau date genetice, nu pot fi îndepărtate doar pentru că ne-am propus o schimbare. Mai bine lucrezi cu ceea ce eşti, decât să încerci să fii altcineva.
5. Nu căuta ceea ce nu şti să cauţi.
Pe româneşte ar fi: nu te băga unde nu-ţi fierbe oala. Foarte adevărat dealtfel şi este un bun sfat pentru oricine încearcă să facă ce nu poate face sau să fie ceea ce nu poate fi. Pentru că atâta timp cât îţi vei propune sarcini pe care nu le poţi finaliza, vei avea numai de suferit. În final vei fi epuizat, dezamăgit, intrigat şi lipsit de orice mulţumire sufletească. S-a dovedit în nenumărate rânduri că făcând paşi mici s-au obţinut rezultate majore. Dar întotdeauna când plecăm pe un astfel de drum să ştim exact când, unde, cum, ce şi de ce căutăm.
Va urma…
Desigur nu le pot ignora şi aş dori să le împărtaşesc mai departe cititorilor mei. Cu permisiunea Alexandrei voi face şi câteva insert-uri pe marginea fiecărui proverb pentru că, spun eu, le-aş putea numi mai degrabă texte veridice şi de o mare profunzime.
1. Să nu fi ceea ce nu şti că eşti.
Aici ar trebuie să ne amintim de inscripţia antică din Templul lui Apollo din Delphi şi care pentru mulţi a fost mai mult decât un motto în viaţă: “Cunoaşte-te pe tine însuţi”. Atâta timp cât vei reuşi, cel puţin parţial, dacă nu total, să ai o viziune clară şi realistă asupra propriei persoane, vei şti care îţi sunt maximele, dar şi limitele.
2. Cunoaşte ceea ce puteai fi în nefiinţa.
Sunt foarte mulţi oameni care nu cred în viaţa de dincolo de moarte. Teoretic, după ce părăsim trupul şi viaţa de pe acest Pământ, sufletul se ridică la ceruri sau coboară în infern, în funcţie de cât de multe lucruri bune ai săvârşit sau cât de multe păcate ai avut. Practic, această afirmaţie ne semnalează faptul că după moarte sufletul este pur, este neîntinat, este, mai bine spus, fără de păcat. Şi pentru că în nefiinţă am avea şansa să fim aşa, de ce nu am încerca, pe cât posibil, şi în această viaţă, să fim cât mai buni şi cât mai atenţi la faptele noastre. Astfel ca atunci când treci în nefiinţă să fie doar o prelungire a ceea ce ai fost ca fiinţă.
3. Propriul trup al sufletului este mintea fără de minte.
Vremurile actuale, viaţa tumultoasă, timpul care se scurge pe repede înainte, tehnologizarea şi aproape automatizarea omului, ne fac de multe ori să uităm că Dumnezeu ne-a zâmislit din trup, dar şi din suflet. Dacă tot ceea ce primim de la viaţa vom trece numai prin filtrul minţii şi al raţiunii, vom fi incapabili să mai simţim ceva. Uneori în viaţă este bine să acţionezi şi după cum îţi dictează inima. Mulţi vor spune că acţionând aşa vei avea numai de suferit. Dar, tocmai acesta este farmecul vieţii. Vei fi fericit sau vei fi trist, vei fi bucuros sau vei fi deznădăjduit, dar cu siguranţă vei şti că ai trăit. Vei ştii că te-ai implicat direct şi nu ai fost doar un simplu spectator.
4. Cine poti fi ai fost dintotdeauna.
Categoric fiecare dintre noi are traseul său în viaţă. Aşa cum am mai susţinut şi cu alte ocazii, fie că este predestinat sau nu, fie că trăim în consecinţa actelor noastre, ceea ce suntem, suntem de când ne naştem şi până murim. Pe parcursul vieţii noi doar evoluăm, esenţa se păstrează. Dealtfel, eu nu cred că un om se poate schimba. Şi chiar dacă o face, această schimbare va fi întodeauna ceva pe care trebuie să şi-l controleze. Vrem sau nu, anumite defecte sau date genetice, nu pot fi îndepărtate doar pentru că ne-am propus o schimbare. Mai bine lucrezi cu ceea ce eşti, decât să încerci să fii altcineva.
5. Nu căuta ceea ce nu şti să cauţi.
Pe româneşte ar fi: nu te băga unde nu-ţi fierbe oala. Foarte adevărat dealtfel şi este un bun sfat pentru oricine încearcă să facă ce nu poate face sau să fie ceea ce nu poate fi. Pentru că atâta timp cât îţi vei propune sarcini pe care nu le poţi finaliza, vei avea numai de suferit. În final vei fi epuizat, dezamăgit, intrigat şi lipsit de orice mulţumire sufletească. S-a dovedit în nenumărate rânduri că făcând paşi mici s-au obţinut rezultate majore. Dar întotdeauna când plecăm pe un astfel de drum să ştim exact când, unde, cum, ce şi de ce căutăm.
Va urma…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu