Este bine ştiut faptul că de foarte multe ori, ca să nu exagerez spunănd că aproape întotdeauna, avem tendinţa de a pune pe seama norocului sau a ghinionului ceea ce ni se întâmplă în viaţă. Dar ca niciodată, aud din ce în ce mai des spunându-se „there’s no such thing as luck§”.
Mă gândeam ce-i face pe oameni să fie mai încrezători în forţele proprii şi de ce nu mai vor să aibe de-a face cu norocul, cu şansa, care până acum era un subiect mult disputat şi discutat.
Scepticii vor spune că ei întotdeauna au fost pe poziţii şi totul în jurul nostru este un calcul matematic. Nimic nu este aleatoriu şi orice este nou va fi încadrat cât mai curând în teoreme, ipoteze şi algoritmi sau mai ştiu eu ce alte sisteme infinite deţine lumea calculelor, mai precis a numerelor.
Deci, foarte simplu aş putea spune că atunci când am câştigat un premiu de la firma Coca-Cola constând într-un rucsac sau o sticlă de 2 litrii nu am avut, defapt, noroc. Ci, am fost doar cumpărătorul sticlei cu un atare număr de serie (sau altfel spus, cod de bare) care sub capac, în mod deloc surpinzător, avea înscripţionat câştigul respectiv.
Dar ce ar trebui să cred în altă situaţie? Spre exemplu: de ce Monica Columbeanu poate câştiga 10.000 de euro pentru a prezenta un candidat la prezidenţiale şi eu nu? O fi vorba de noroc? Sau o fi din cauză că singurul meu contact cu lumea politică a fost atunci când i-am interzis consilierului prezidenţial să intre în sala de spectacole numai pentru simplu fapt că am fost „prea blondă” să ştiu cine era domnia sa?
De ce Andreea Marin a jucat în filme la Hollywood şi eu nu? O fi avut ea mai multă şansă? Sau o fi din cauză că singurul meu contact cu lumea hollywood-iană a fost întâlnirea cu actorul Billy Zane, pe care l-am condus în culisele scenei Teatrului Naţional şi căruia nu i-am cerut nici măcar un autograf?
Or fi fost toate acestea calculate apriori? Cam care ar fi variantele? Cam cum ar trebui să cântaresc lucrurile? Aş putea să renunţ, nu-i aşa? Aş putea foarte bine să spun: Asta este! Norocul bată-l vina!
Consider că mai presus de ceea ce numim noroc sau ghinion este defapt traseul fiecărui om în această lume. Şi mai mult decât atât, mai presus de orice, sunt, în primul rând, alegerile pe care le facem. Viaţa ne oferă o gamă variată de posibilităţi. Pe unele le alegem, pe altele le refuzăm. Dar, pentru că există totuşi această libertate de a alege, de a face, de a gândi, de a spune, de a acţiona, de a comunica, de a înţelege, de a progresa, şi aşa mai departe, putem foarte bine să renunţăm să mai credem că totul ţine de noroc.
Mai bine să fim conştienţi că viaţa nu este o piesă de teatru sau un film, la fel cum nu este nici un bilet la loto sau o ruletă, un meci de fotbal sau o cursa de Formula 1. Viaţa este cu mult mai mult şi tocmai aceasta o face de nepreţuit. Pentru a ne simţi mai împliniţi trebuie doar să căutăm în interiorul nostru resursele necesare, pe care sunt convinsă că toţi le avem, dar pe care suntem prea obosiţi sau prea deznădăjduiţi să le mai utilizăm.
Iar cel mai important lucru este să cântărim bine ofertele care apar în cale şi să nu ne grăbim în alegerile pe care le facem. Totuşi, dacă nu avem foarte mult timp la dispoziţie, atunci să apelăm la intuiţie şi la experienţa de viaţă. Numai în felul acesta am putea face ca norocul să rămână doar un mit.
Un mit distrus.
Mă gândeam ce-i face pe oameni să fie mai încrezători în forţele proprii şi de ce nu mai vor să aibe de-a face cu norocul, cu şansa, care până acum era un subiect mult disputat şi discutat.
Scepticii vor spune că ei întotdeauna au fost pe poziţii şi totul în jurul nostru este un calcul matematic. Nimic nu este aleatoriu şi orice este nou va fi încadrat cât mai curând în teoreme, ipoteze şi algoritmi sau mai ştiu eu ce alte sisteme infinite deţine lumea calculelor, mai precis a numerelor.
Deci, foarte simplu aş putea spune că atunci când am câştigat un premiu de la firma Coca-Cola constând într-un rucsac sau o sticlă de 2 litrii nu am avut, defapt, noroc. Ci, am fost doar cumpărătorul sticlei cu un atare număr de serie (sau altfel spus, cod de bare) care sub capac, în mod deloc surpinzător, avea înscripţionat câştigul respectiv.
Dar ce ar trebui să cred în altă situaţie? Spre exemplu: de ce Monica Columbeanu poate câştiga 10.000 de euro pentru a prezenta un candidat la prezidenţiale şi eu nu? O fi vorba de noroc? Sau o fi din cauză că singurul meu contact cu lumea politică a fost atunci când i-am interzis consilierului prezidenţial să intre în sala de spectacole numai pentru simplu fapt că am fost „prea blondă” să ştiu cine era domnia sa?
De ce Andreea Marin a jucat în filme la Hollywood şi eu nu? O fi avut ea mai multă şansă? Sau o fi din cauză că singurul meu contact cu lumea hollywood-iană a fost întâlnirea cu actorul Billy Zane, pe care l-am condus în culisele scenei Teatrului Naţional şi căruia nu i-am cerut nici măcar un autograf?
Or fi fost toate acestea calculate apriori? Cam care ar fi variantele? Cam cum ar trebui să cântaresc lucrurile? Aş putea să renunţ, nu-i aşa? Aş putea foarte bine să spun: Asta este! Norocul bată-l vina!
Consider că mai presus de ceea ce numim noroc sau ghinion este defapt traseul fiecărui om în această lume. Şi mai mult decât atât, mai presus de orice, sunt, în primul rând, alegerile pe care le facem. Viaţa ne oferă o gamă variată de posibilităţi. Pe unele le alegem, pe altele le refuzăm. Dar, pentru că există totuşi această libertate de a alege, de a face, de a gândi, de a spune, de a acţiona, de a comunica, de a înţelege, de a progresa, şi aşa mai departe, putem foarte bine să renunţăm să mai credem că totul ţine de noroc.
Mai bine să fim conştienţi că viaţa nu este o piesă de teatru sau un film, la fel cum nu este nici un bilet la loto sau o ruletă, un meci de fotbal sau o cursa de Formula 1. Viaţa este cu mult mai mult şi tocmai aceasta o face de nepreţuit. Pentru a ne simţi mai împliniţi trebuie doar să căutăm în interiorul nostru resursele necesare, pe care sunt convinsă că toţi le avem, dar pe care suntem prea obosiţi sau prea deznădăjduiţi să le mai utilizăm.
Iar cel mai important lucru este să cântărim bine ofertele care apar în cale şi să nu ne grăbim în alegerile pe care le facem. Totuşi, dacă nu avem foarte mult timp la dispoziţie, atunci să apelăm la intuiţie şi la experienţa de viaţă. Numai în felul acesta am putea face ca norocul să rămână doar un mit.
Un mit distrus.
§ Norocul nu există.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu