În copilărie, ţin minte că pentru a ne juca nu foloseam ultimele modele de păpuşi Barbie sau cine ştie ce maşini robotizate, deşi într-un final am avut parte şi de aceste „minunăţii”.
Joaca cea mai frumoasă, cea mai palpitantă, cea mai interesantă se dovedea întotdeauna a fi cea alcătuită din lucruri simple, din natură, din elemente câteodată uitate de noi cei de azi.
Focul din sobă, zăpada de afară, nisipul de la poartă (era de preferat cel de la mare, dar asta e, dacă m-am născut în Bucureşti), lacul din ştrand, florile de pe stradă sau uneori din curţile oamenilor (mai furam şi noi, deh, nu toţi am fost îngeraşi), albinele, fluturii sau alte gângănii care zburdau în voie, cartofii şi porumbii pe care îi coceam în focul improvizat din cine ştie ce crengi rupte, cişmeaua, unde vara ne stropeam cu apă... Cu aşa distracţii uitam în ce zi, în ce lună şi în ce an suntem.
Aş putea continua la nesfârşit. Dar o să spuneţi „da asta era în copilărie, acum rareori ne mai putem bucura de astfel de lucruri”. Sau mai bine spus, rareori aceste lucruri ne mai trezesc acele sentimente de bucurie, jovialitate, fericire. Cu toate că ele există zi de zi în jurul nostru. În paralel, avem o mie alte jucării tehnologice cu care ne delectăm şi cu care ne distrăm şi fără de care credem că nu vom supravieţui unei zile.
Joaca cea mai frumoasă, cea mai palpitantă, cea mai interesantă se dovedea întotdeauna a fi cea alcătuită din lucruri simple, din natură, din elemente câteodată uitate de noi cei de azi.
Focul din sobă, zăpada de afară, nisipul de la poartă (era de preferat cel de la mare, dar asta e, dacă m-am născut în Bucureşti), lacul din ştrand, florile de pe stradă sau uneori din curţile oamenilor (mai furam şi noi, deh, nu toţi am fost îngeraşi), albinele, fluturii sau alte gângănii care zburdau în voie, cartofii şi porumbii pe care îi coceam în focul improvizat din cine ştie ce crengi rupte, cişmeaua, unde vara ne stropeam cu apă... Cu aşa distracţii uitam în ce zi, în ce lună şi în ce an suntem.
Aş putea continua la nesfârşit. Dar o să spuneţi „da asta era în copilărie, acum rareori ne mai putem bucura de astfel de lucruri”. Sau mai bine spus, rareori aceste lucruri ne mai trezesc acele sentimente de bucurie, jovialitate, fericire. Cu toate că ele există zi de zi în jurul nostru. În paralel, avem o mie alte jucării tehnologice cu care ne delectăm şi cu care ne distrăm şi fără de care credem că nu vom supravieţui unei zile.
M-am mutat într-o casă care întâmplător are şemineu. De aproape o săptămână, orice aş întreprinde zilnic, parcă nimic nu e mai interesant decât focul care arde liniştit în şemineu. Jur că aş putea sta ore în şir şi nu m-aş plictisi uitându-mă. La fel cum aş putea sta ore în şir să privesc valurile oceanului. La fel cum aş putea sta ore în şir să privesc cum plouă afară. La fel cum aş putea sta ore în şir să privesc cum curge apa unui râu.
De unde această nevoie de reîntoarcere? De ce nu simt nevoia să vin la laptop şi să mă joc ore în şir, sau să privesc filme ore în şir sau orice altceva? Nu ştiu de unde vine, dar ştiu cu siguranţă că este un sentiment unic. Şi odată ce poţi avea puţină răbdare din timpul pe care îl ai la dispoziţie, să stai un minut pe loc şi să le observi, pe dată vei fi captivat de ele.
Nu vei spune că este déjà vu din altă viaţă. Vei spune: Hei! Asta este viaţa mea, înconjurat de aceste lucruri simple şi totuşi atât de minunate! V-aţi gândit vreodată de ce poeţii, scriitorii, scupltorii, muzicienii, artiştii în general au fost fascinaţi de elementele naturii? Pe cât ar părea de complicat, pe atât este de simplu.
De unde această nevoie de reîntoarcere? De ce nu simt nevoia să vin la laptop şi să mă joc ore în şir, sau să privesc filme ore în şir sau orice altceva? Nu ştiu de unde vine, dar ştiu cu siguranţă că este un sentiment unic. Şi odată ce poţi avea puţină răbdare din timpul pe care îl ai la dispoziţie, să stai un minut pe loc şi să le observi, pe dată vei fi captivat de ele.
Nu vei spune că este déjà vu din altă viaţă. Vei spune: Hei! Asta este viaţa mea, înconjurat de aceste lucruri simple şi totuşi atât de minunate! V-aţi gândit vreodată de ce poeţii, scriitorii, scupltorii, muzicienii, artiştii în general au fost fascinaţi de elementele naturii? Pe cât ar părea de complicat, pe atât este de simplu.
Pentru că aceasta este magia lucrurilor simple.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu