(Mic tratat de "reabilitare")
La orele de istorie ni se vorbea uneori despre dezastrele provocate de sistemele care urmăreau crearea unei societăţi perfecte, a unei utopii.
Dacă utopia este definită ca ceva perfect, greu de atins, un scop suprem, purificare, egalitate, libertate, un tablou frumos într-o lume dominată de haos, atunci:
De ce un lucru care ar aduce binele printre oameni este atât de blamat? De ce s-ar vrea stoparea unei comuniuni perfecte, a unei relaţii uniforme şi unitare, care să ducă ulterior la eradicarea relelor, a războaielor, a sărăciei, mizeriei şi bolii? De ce am vrea să teoretizăm ceva pe care să nu-l punem în aplicare?
Răspunsul: Pentru că atunci nu ar mai exista puterea. Nu ar mai exista controlul absolut al oamenilor din spatele cortinei. Cei care conduc din umbră lumea.
Ştiu că mulţi dintre noi vom spune că o minte inteligentă este pusă întotdeauna pe manipulare, subjugare a celor mai puţin pregătiţi, uşor influenţabili şi gata să ia de bună o vorbă, o faptă, care pe deasupra vine şi cu argumentele necesare.
Dar după ce veţi fi urmărit Zeitgeist The Movie şi Zeitgeist Addendum, credeţi-mă, niciodată nu veţi mai fi putea fi la fel ca înainte. Nu este vorba de manipulare, nu este vorba de control, de convingere, de spălare a creierului.
Este vorba despre noi. Noi ca fiinţe care existăm, respirăm, suferim şi iubim. Noi cei cărora ne-a fost dată şansa de a fiinţa pe una dintre cele mai complexe, simbiotice şi variate planete din întreaga constelaţie cunoscută până în prezent. Noi care suntem viaţa însăşi.
Mesajul unic: Deschideţi bine ochii! Viitorul nu sună bine. Nu dacă ne lăsăm în mâinile celor care vor să ne distrugă. Ne-am trasnformat de bună voie în sclavi, deşi aparent fără să ne dăm seama. Suntem subjugaţi banilor şi datoriilor care ne sunt impuse şi ne urmăresc mai rău decât Bau Bau pe copiii care nu sunt cuminţi.
Încă mai credem că suntem liberi, dar ne înşelăm amarnic. Încă mai credem că putem fi egali, dar uitaţi-vă la cât de diferenţiate sunt clasele sociale. La cum fiecare dintre noi poartă amprenta unei etichete: bogat, sărac, deştept, prost, frumos, urât, gras, slab, înalt, scund, heterosexual, homosexual, tânăr, bătrân ş.a.m.d.
Dacă am elimina aceste etichetări am putea fi o mare şi fericită familie, nu-i aşa? Şi ce ar însemna o mare familie? Dragoste, respect, libertate, comuniune şi apartenenţă la un sistem perfect: utopia.
Există resurse necesare? Există. Există un mare salvator al omenirii? Există. Tehnologia. Ştiinţă inventată tocmai din nevoia oamenilor de a-şi uşura traiul. Imaginaţi-vă doar cam cum ar arăta o zi din viaţă fără curent electric, apă curentă, canalizare, termoficare. Ne dăm seama imediat cam cât de grea ar fi viaţa fără acestea, în condiţiile în care pentru noi, cei de acum, acestea sunt un lucru normal, firesc, obişnuit.
Nu credeam în automatizare. Acum cred. Cred că este un real ajutor pentru omenire. Atâta timp cât aceasta nu implică şi automatizarea oamenilor. Dacă putem face roboţi care să muncească pentru noi, de ce să nu o facem? Ne-am putea umple timpul cu o multitudine de alte ocupaţii de tot soiul. Poate cu lucruri simple, dar care să ne lumineze calea spre fericire.
Nu suntem nemuritori. Prin urmare, nu văd de ce ne-am supune viaţa unui şir de evenimente standard: un job, o maşină, o casă. De ce să muncim până la pensie sau chiar să murim încercând să realizăm aceste ţeluri?
Mai bine ne-am bucura de lucruri cu adevărat valoroase: iubirea, prietenia, familia, natura, credinţa, cerul, viaţa, omenirea, universul. De noi înşine. Să fim deştepţi, să iubim şi să alegem.
Viitorul este în mâinile noastre!
Dacă utopia este definită ca ceva perfect, greu de atins, un scop suprem, purificare, egalitate, libertate, un tablou frumos într-o lume dominată de haos, atunci:
De ce un lucru care ar aduce binele printre oameni este atât de blamat? De ce s-ar vrea stoparea unei comuniuni perfecte, a unei relaţii uniforme şi unitare, care să ducă ulterior la eradicarea relelor, a războaielor, a sărăciei, mizeriei şi bolii? De ce am vrea să teoretizăm ceva pe care să nu-l punem în aplicare?
Răspunsul: Pentru că atunci nu ar mai exista puterea. Nu ar mai exista controlul absolut al oamenilor din spatele cortinei. Cei care conduc din umbră lumea.
Ştiu că mulţi dintre noi vom spune că o minte inteligentă este pusă întotdeauna pe manipulare, subjugare a celor mai puţin pregătiţi, uşor influenţabili şi gata să ia de bună o vorbă, o faptă, care pe deasupra vine şi cu argumentele necesare.
Dar după ce veţi fi urmărit Zeitgeist The Movie şi Zeitgeist Addendum, credeţi-mă, niciodată nu veţi mai fi putea fi la fel ca înainte. Nu este vorba de manipulare, nu este vorba de control, de convingere, de spălare a creierului.
Este vorba despre noi. Noi ca fiinţe care existăm, respirăm, suferim şi iubim. Noi cei cărora ne-a fost dată şansa de a fiinţa pe una dintre cele mai complexe, simbiotice şi variate planete din întreaga constelaţie cunoscută până în prezent. Noi care suntem viaţa însăşi.
Mesajul unic: Deschideţi bine ochii! Viitorul nu sună bine. Nu dacă ne lăsăm în mâinile celor care vor să ne distrugă. Ne-am trasnformat de bună voie în sclavi, deşi aparent fără să ne dăm seama. Suntem subjugaţi banilor şi datoriilor care ne sunt impuse şi ne urmăresc mai rău decât Bau Bau pe copiii care nu sunt cuminţi.
Încă mai credem că suntem liberi, dar ne înşelăm amarnic. Încă mai credem că putem fi egali, dar uitaţi-vă la cât de diferenţiate sunt clasele sociale. La cum fiecare dintre noi poartă amprenta unei etichete: bogat, sărac, deştept, prost, frumos, urât, gras, slab, înalt, scund, heterosexual, homosexual, tânăr, bătrân ş.a.m.d.
Dacă am elimina aceste etichetări am putea fi o mare şi fericită familie, nu-i aşa? Şi ce ar însemna o mare familie? Dragoste, respect, libertate, comuniune şi apartenenţă la un sistem perfect: utopia.
Există resurse necesare? Există. Există un mare salvator al omenirii? Există. Tehnologia. Ştiinţă inventată tocmai din nevoia oamenilor de a-şi uşura traiul. Imaginaţi-vă doar cam cum ar arăta o zi din viaţă fără curent electric, apă curentă, canalizare, termoficare. Ne dăm seama imediat cam cât de grea ar fi viaţa fără acestea, în condiţiile în care pentru noi, cei de acum, acestea sunt un lucru normal, firesc, obişnuit.
Nu credeam în automatizare. Acum cred. Cred că este un real ajutor pentru omenire. Atâta timp cât aceasta nu implică şi automatizarea oamenilor. Dacă putem face roboţi care să muncească pentru noi, de ce să nu o facem? Ne-am putea umple timpul cu o multitudine de alte ocupaţii de tot soiul. Poate cu lucruri simple, dar care să ne lumineze calea spre fericire.
Nu suntem nemuritori. Prin urmare, nu văd de ce ne-am supune viaţa unui şir de evenimente standard: un job, o maşină, o casă. De ce să muncim până la pensie sau chiar să murim încercând să realizăm aceste ţeluri?
Mai bine ne-am bucura de lucruri cu adevărat valoroase: iubirea, prietenia, familia, natura, credinţa, cerul, viaţa, omenirea, universul. De noi înşine. Să fim deştepţi, să iubim şi să alegem.
Viitorul este în mâinile noastre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu