Inspirată de o idee dintr-un serial am stat şi m-am gândit cum este defapt mai bine să acţionezi într-o anumită situaţie. Ce cale să alegem: cea raţională sau cea sentimentală?
Primim zilnic câteva zeci de e-mail-uri în care ni se cere să forwardăm acest mail către cel puţin alte zece persoane din lista noastră pentru că altfel o nenorocire se va abate asupra noastră. Câţi dintre noi trimit înapoi acest mesaj? Probabil că mulţi.
Dar oare este adevărat că un simplu text virtual ne poate aduce o nenorocire? Sau este pur şi simplu o metodă de manipulare, de a urmări cât de bine este implementat acest sistem în rândul celor care folosesc internetul. Sunt convinsă că cei mai raţionali din fire consideră acestea ca fiind nişte tâmpenii, aberaţii, aiureli ş.a.m.d. Cel mai probabil aşa este.
Însă în plan sentimental intervine teama, se activează anumiţi stimuli interiori care ne conduc în final să dăm click pe zece adrese de e-mail şi ulterior încă un click pe send. Departe de a ţi se întâmpla o nenorocire cred că mai mai degrabă acest imbold vine şi din nevoia oamenilor de a fi mereu în contact, de a ne asigura că în capătul celălalt al firului este altcineva care va accepta acest joc şi va merge mai departe.
În fond, acest net (plasă) pentru asta a fost creat. Suntem noi cei care hotărâm cât de prinşi ne lăsăm în această pânză de păianjen şi cât de repede putem deveni victime. E bine să încercăm să deschidem bine ochii înainte de a acţiona într-un fel sau altul şi de preferabil să ne concentrăm un pic mai mult decât este necesar. Cu toate că nu exclud deloc – într-un anume moment - varianta trăirii unor clipe de viaţă ghidaţi de sentimente, de pasiuni, de dorinţe sau de nevoi.
Automatizarea este probabil rezultatul ultim şi suprem al omenirii. Dar, până atunci vor trebui ţesute atât virtual cât şi real milioane şi milioane de pânze. Noroc cu cei câţiva dintre noi care avem puterea să rupem „lanţul nenorocirilor” atunci când raţiunea ne-o cere.
Primim zilnic câteva zeci de e-mail-uri în care ni se cere să forwardăm acest mail către cel puţin alte zece persoane din lista noastră pentru că altfel o nenorocire se va abate asupra noastră. Câţi dintre noi trimit înapoi acest mesaj? Probabil că mulţi.
Dar oare este adevărat că un simplu text virtual ne poate aduce o nenorocire? Sau este pur şi simplu o metodă de manipulare, de a urmări cât de bine este implementat acest sistem în rândul celor care folosesc internetul. Sunt convinsă că cei mai raţionali din fire consideră acestea ca fiind nişte tâmpenii, aberaţii, aiureli ş.a.m.d. Cel mai probabil aşa este.
Însă în plan sentimental intervine teama, se activează anumiţi stimuli interiori care ne conduc în final să dăm click pe zece adrese de e-mail şi ulterior încă un click pe send. Departe de a ţi se întâmpla o nenorocire cred că mai mai degrabă acest imbold vine şi din nevoia oamenilor de a fi mereu în contact, de a ne asigura că în capătul celălalt al firului este altcineva care va accepta acest joc şi va merge mai departe.
În fond, acest net (plasă) pentru asta a fost creat. Suntem noi cei care hotărâm cât de prinşi ne lăsăm în această pânză de păianjen şi cât de repede putem deveni victime. E bine să încercăm să deschidem bine ochii înainte de a acţiona într-un fel sau altul şi de preferabil să ne concentrăm un pic mai mult decât este necesar. Cu toate că nu exclud deloc – într-un anume moment - varianta trăirii unor clipe de viaţă ghidaţi de sentimente, de pasiuni, de dorinţe sau de nevoi.
Automatizarea este probabil rezultatul ultim şi suprem al omenirii. Dar, până atunci vor trebui ţesute atât virtual cât şi real milioane şi milioane de pânze. Noroc cu cei câţiva dintre noi care avem puterea să rupem „lanţul nenorocirilor” atunci când raţiunea ne-o cere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu