Fosta mea colegă de facultate, Dana, mă sună ocazional să mă întrebe ce mai fac. Căsătorită şi deja cu un copil, întotdeauna este atât de drăguţă să-şi amintească de mine şi să mă întrebe de sănătate, ceea ce alţii cu care mă văd mult mai des nici nu se sinchisesc să facă.
E drept că de fiecare dată când sună nu uită să mă întrebe dacă mi-am dat dizertaţia. Şi de fiecare dată răspunsul meu este acelaşi: NU.
De altfel, nici nu am de gând să fac lucrul acesta. Ştiu că poate părea prostesc. Ştiu că orice diplomă se pare că în ziua de azi contează. Dar contează pentru cine? Poate pentru mine că mă uit la ea şi o ţin în mână.
După 18 ani de şcoală, recunosc nu sunt mulţi în comparaţie cu alţii care fac două facultăţi sau îşi dau doctoratul, am ajuns la concluzia că uneori prea mult este destul.
Nici măcar nu mă pot plânge că nu aveam lucrarea de masterat. O am şi acum în sertarul biroului meu. Am studiat mult şi am scris mult. Dar vor rămâne acolo, nişte pagini imprimate şi muncite până la cel mai mic detaliu.
Nu mai vreau să intru în contact cu nimic din ceea ce înseamnă examen, profesori, şcoală. Mi-am câştigat acest drept cu greu, dar l-am câştigat. Este al meu şi nu mi-l poate lua nimeni.
Un om dacă vrea să acumuleze informaţie, să studieze pe parcursul întregii vieţi o va face cu sau fără o diplomă.
Eu fac asta în fiecare zi. În fiecare zi aflu ceva nou şi în fiecare zi evoluez, căci până la urmă acesta este scopul. Să evoluăm.
Nu vreau plafonare. Urăsc acest lucru. Şi nu-i înţeleg pe cei care se complac să rămână numai la un anumit nivel.
Nu-mi stabilesc ţeluri înalte şi imposibil de atins. Ca oricare dintre noi am ceva planuri de viitor, dar între timp vreau să fiu conştientă de timpul prezent. De ceea ce se întâmplă aici şi acum.
Aşa că sfatul meu este să daţi orice examen doriţi şi să obţineţi orice diplomă credeţi că vă va aduce o anumită satisfacţie sau un post mai bun. Eu nu voi da examenul de masterat, e o decizie luată de mult prea mult timp.
Iar, Dana, poţi alerga încă doi ani prin facultate şi în acelaşi timp să creşti un copil dacă îţi doreşti atât de mult lucru acesta. Dar dacă ai vreo urmă de îndoială, nu merită nici măcar efortul de a te fi gândit la asta.
E drept că de fiecare dată când sună nu uită să mă întrebe dacă mi-am dat dizertaţia. Şi de fiecare dată răspunsul meu este acelaşi: NU.
De altfel, nici nu am de gând să fac lucrul acesta. Ştiu că poate părea prostesc. Ştiu că orice diplomă se pare că în ziua de azi contează. Dar contează pentru cine? Poate pentru mine că mă uit la ea şi o ţin în mână.
După 18 ani de şcoală, recunosc nu sunt mulţi în comparaţie cu alţii care fac două facultăţi sau îşi dau doctoratul, am ajuns la concluzia că uneori prea mult este destul.
Nici măcar nu mă pot plânge că nu aveam lucrarea de masterat. O am şi acum în sertarul biroului meu. Am studiat mult şi am scris mult. Dar vor rămâne acolo, nişte pagini imprimate şi muncite până la cel mai mic detaliu.
Nu mai vreau să intru în contact cu nimic din ceea ce înseamnă examen, profesori, şcoală. Mi-am câştigat acest drept cu greu, dar l-am câştigat. Este al meu şi nu mi-l poate lua nimeni.
Un om dacă vrea să acumuleze informaţie, să studieze pe parcursul întregii vieţi o va face cu sau fără o diplomă.
Eu fac asta în fiecare zi. În fiecare zi aflu ceva nou şi în fiecare zi evoluez, căci până la urmă acesta este scopul. Să evoluăm.
Nu vreau plafonare. Urăsc acest lucru. Şi nu-i înţeleg pe cei care se complac să rămână numai la un anumit nivel.
Nu-mi stabilesc ţeluri înalte şi imposibil de atins. Ca oricare dintre noi am ceva planuri de viitor, dar între timp vreau să fiu conştientă de timpul prezent. De ceea ce se întâmplă aici şi acum.
Aşa că sfatul meu este să daţi orice examen doriţi şi să obţineţi orice diplomă credeţi că vă va aduce o anumită satisfacţie sau un post mai bun. Eu nu voi da examenul de masterat, e o decizie luată de mult prea mult timp.
Iar, Dana, poţi alerga încă doi ani prin facultate şi în acelaşi timp să creşti un copil dacă îţi doreşti atât de mult lucru acesta. Dar dacă ai vreo urmă de îndoială, nu merită nici măcar efortul de a te fi gândit la asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu