Am urmărit zilele trecute pe Pro TV debutul în televiziune a lui Bănel Nicoliţă la emisiunea Happy Hour. Toate bune şi frumoase până la momentul istorisirii celebrului său auto-gol din întreaga sa carieră. A spus că un coleg de-al său menţionase înainte de meci că a fost la biserică să se roage şi că sigur va marca în seara respectivă. El, modest din fire, dar şi în spirit de glumă a răspuns: „da, dar sper să dau în poarta care trebuie”.
Să fi fost un semn? Cu siguranţă. Aşa cum de multe ori spun că toate lucrurile au o legătură şi la el cred că tot aşa a fost. Dar oare de unde a plecat? Recent, vecina mea, Maria, cu nume predestinat, m-a învăţat ceva la care eu nu m-aş fi gândit, deşi aşa acţionam, dar fără să conştientizez. Mi-a spus: „Niciodată să nu mergi la biserică să ceri”. Cu alte cuvinte mă sfătuia să nu intru în acest val al pelerinajelor în speranţa că voi obţine lucrurile cerute. Şi apoi mi-a amintit de un lucru extraordinar. „Ai văzut filmul Iisus din Nazaret?” Eu răspund: „Da. Evident că l-am văzut.” „Ţii minte ce i-a învăţat Iisus pe oameni şi ucenicii lui? Le-a spus: Casa Domnului este în sufletele voastre. Când vă rugaţi la Dumnezeu să spuneţi aşa: Tatăl Nostru care ne eşti în ceruri… Asta este singura rugăciune care trebuie să stea pe buzele noastre, ale oamenilor. Noi nu trebuie să cerem, deoarece Dumnezeu ştie cât trebuie să dea fiecărui om în parte.”
Rămasă pe gânduri, am făcut câteva legături rapide în minte. Maria avea dreptate. Eu nu pledez pentru a nu merge la biserică, a nu te duce să aprinzi o lumânare. Nu. Ideea este să nu devenim habotnici şi să mergem la biserică doar cu scopul de a cere şi de a ni se da. Unii oameni au spus că de multe ori le-a mers mai rău în viaţă dacă au făcut asta.
Eu din experienţa mea pot spune că întotdeauna am primit atunci când pentru câteva secunde, indiferent unde mă aflam, mi-am întors gândurile către Dumnezeu şi în gând îmi ziceam: „Ştiu că mă vei ajuta să trec şi peste asta. Ştiu că vei fi alături de mine ca de fiecare dată”. Acesta era dovada mea de credinţă. Nu am cerut. Am avut certitudinea că voi primi, pentru că eu cred.
Până la urmă, la asta se reduce totul. La a crede. A crede că totul este posibil şi a crede că dorinţa se poate împlini fără să ceri. Eu una am urmat sfatul vecinei şi am acţionat aşa cum am făcut de când mă ştiu. E drept nici nu căzusem în patima mersului la biserică, dar m-a ajutat să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă.
Mulţi ar putea asocia credinţa cu legea atracţiei. Există şi aici o legătură. Atâta timp cât îţi propui ceva, crezi în lucru respectiv şi faci tot posibilul pentru a-l îndeplini, atunci şi legea atracţiei funcţionează. Înseamnă că tot universul se îndreptă asupra scopului tău şi cu siguranţă îl vei atinge.
E bine să ne gândim de două ori înainte să cerem. Mai bine nu o facem. Mai bine vedem ce soluţii sunt pentru rezolvarea problemei şi lăsăm de-o parte dorinţa de a ne pica din cer.
Am vrut să împart aceste gânduri cu cât mai multă lume. Nu se ştie niciodată cum vi se poate schimba viaţa fie şi numai urmând un simplu sfat.
Să fi fost un semn? Cu siguranţă. Aşa cum de multe ori spun că toate lucrurile au o legătură şi la el cred că tot aşa a fost. Dar oare de unde a plecat? Recent, vecina mea, Maria, cu nume predestinat, m-a învăţat ceva la care eu nu m-aş fi gândit, deşi aşa acţionam, dar fără să conştientizez. Mi-a spus: „Niciodată să nu mergi la biserică să ceri”. Cu alte cuvinte mă sfătuia să nu intru în acest val al pelerinajelor în speranţa că voi obţine lucrurile cerute. Şi apoi mi-a amintit de un lucru extraordinar. „Ai văzut filmul Iisus din Nazaret?” Eu răspund: „Da. Evident că l-am văzut.” „Ţii minte ce i-a învăţat Iisus pe oameni şi ucenicii lui? Le-a spus: Casa Domnului este în sufletele voastre. Când vă rugaţi la Dumnezeu să spuneţi aşa: Tatăl Nostru care ne eşti în ceruri… Asta este singura rugăciune care trebuie să stea pe buzele noastre, ale oamenilor. Noi nu trebuie să cerem, deoarece Dumnezeu ştie cât trebuie să dea fiecărui om în parte.”
Rămasă pe gânduri, am făcut câteva legături rapide în minte. Maria avea dreptate. Eu nu pledez pentru a nu merge la biserică, a nu te duce să aprinzi o lumânare. Nu. Ideea este să nu devenim habotnici şi să mergem la biserică doar cu scopul de a cere şi de a ni se da. Unii oameni au spus că de multe ori le-a mers mai rău în viaţă dacă au făcut asta.
Eu din experienţa mea pot spune că întotdeauna am primit atunci când pentru câteva secunde, indiferent unde mă aflam, mi-am întors gândurile către Dumnezeu şi în gând îmi ziceam: „Ştiu că mă vei ajuta să trec şi peste asta. Ştiu că vei fi alături de mine ca de fiecare dată”. Acesta era dovada mea de credinţă. Nu am cerut. Am avut certitudinea că voi primi, pentru că eu cred.
Până la urmă, la asta se reduce totul. La a crede. A crede că totul este posibil şi a crede că dorinţa se poate împlini fără să ceri. Eu una am urmat sfatul vecinei şi am acţionat aşa cum am făcut de când mă ştiu. E drept nici nu căzusem în patima mersului la biserică, dar m-a ajutat să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă.
Mulţi ar putea asocia credinţa cu legea atracţiei. Există şi aici o legătură. Atâta timp cât îţi propui ceva, crezi în lucru respectiv şi faci tot posibilul pentru a-l îndeplini, atunci şi legea atracţiei funcţionează. Înseamnă că tot universul se îndreptă asupra scopului tău şi cu siguranţă îl vei atinge.
E bine să ne gândim de două ori înainte să cerem. Mai bine nu o facem. Mai bine vedem ce soluţii sunt pentru rezolvarea problemei şi lăsăm de-o parte dorinţa de a ne pica din cer.
Am vrut să împart aceste gânduri cu cât mai multă lume. Nu se ştie niciodată cum vi se poate schimba viaţa fie şi numai urmând un simplu sfat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu