Faţa nevăzută a unui prieten adevărat

Partea I

Există mai multe categorii de prieteni pe care un om îi poate avea în viaţa lui, la fel pot fi şi duşmanii. Dar mai bine să vorbim despre prieteni.
De multe ori ne întrebăm care este prieten adevărat, care este prieten interesat, care este prieten doar cu numele, care este prieten doar atunci când ai bani şi care este prieten doar atunci când are nevoie de ajutorul tău?
Un detector de prieteni încă nu s-a inventat. Deci, rămâne să ne bazăm pe cunoştinţele noastre proprii şi să intuim totată enumerarea de mai sus.
Dar eu mă gândesc la o categorie mai specială, una care nu cred că este încadrată undeva, pe care cu toţii o ştim, dar de cele mai multe ori suntem prinşi în mrejele şi tumultul vieţii ca să oprim puţin timpul în loc şi să ne gândim.
Prietenul nevăzut. Şi când spun asta mă refer la propriu. Pentru că la figurat îl vezi perfect, atâta doar că lipseşte prezenţa lui fizică.
Acest gen de prieten va fi întotdeauna acolo, te poti baza pe el, îl poţi contacta oricând, nu se va supăra niciodată, întotdeauna te vei amuza copios şi întotdeauna va fi sincer. Poate astea sunt avantajele unei prietenii la distanţa, chiar dacă această distanţă poate să fie de numai câteva cartiere în Bucureşti sau de câteva state din Europa sau de oriunde din lume. Nu vorbesc aici oameni cu care vorbesti doar pe net fără ca măcar o dată să te fi văzut personal cu ei. Nu neg şi posibilitatea unei astfel de prietenii. Totul e posibil.
Eu vorbesc aşa cum am spus mai sus despre prietenul nevăzu. Primul pe lista mea este Alex. Ne despart doar câteva cartiere (deşi 25 de ani am locuit în acelaşi cartier). Alex e genul de prieten cu care poţi oricând să glumeşti pe orice temă fără ca măcar o clipă să-ţi fie teamă că va interpreta greşit vreun cuvânt sau că-i va scăpa vreo nuanţă dintr-o frază. Nu. E tipul inteligent cu o carieră strălucită, la care toate visăm, cu care toate am vrea să fim, care nu se jenează de nimeni şi de nimic când e vorba de mers în parc la două noaptea numai pentru a da de mâncare la porumbei (mai mult romantism nu am auzit la nimeni în viaţa mea). Ce să mai... e bătaie pe el întotdeauna. Dar desigur este luat... Ce credeaţi că-i aşa simplu? Pe Alex cred că-l văd însumat cam o singură dată pe an, când trec pe stradă întâmplător. Cu toate acestea, stiu că aproape zilnic îl găsesc pe mess şi că este oricând dispus să-mi răspundă cât mai bine-dispus, chiar dacă nu are o zi prea bună. De cele mai multe ori se leagă de status-urile mele şi întotdeauna eu intuiesc, în funcţie de ce-mi trece prin minte să scriu în ziua respectivă, că o fereastră micuţă va apărea pe ecran cu un smiley face laughing out loud. Cum poţi să nu-l iubeşti? Sincer acum?
Alex, dacă citeşti, să ştii că eşti unul dintre prieteni mei adevăraţi şi nevăzuţi :). Nu pot decât să-ti mulţumesc pentru că eşti acolo.

Va urma...