Cu vampirul la doctor

Din seria experienţelor umane...

Urăsc să merg la doctor. Cred că am mai spus-o şi cu alte ocazii şi cu siguranţă nu mă sfiesc să o spun ori de câte ori am ocazia. Probabil am fobie, sau probabil asta se datorează faptului că sunt o biată fiinţă muritoare pe acest Pământ.
Chiar dacă încerc să mă conving că este vorba de un simplu control de rutină, ceva mă face să dau bir cu fugiţii în secunda în care am păşit pragul spitalului sau a cabinetului medical.
Dar neavând scăpare de data aceasta, fiind însoţită de soacra şi de soţul meu iubit, a trebuit să merg până la capăt. Şi astfel, după două ore de aştepare intensă, vine şi rândul meu. Bla bla, explic cu cât mai calm cu putinţă doctorului ginecolog ce vânt mă aduce pe acolo, urmează apoi coşmarul tuturor femeilor (şi ştitţi voi la ce mă refer când spun asta..), pentru ca mai apoi, când eram în toată nuditatea mea umană, doctorul să mă întrebe nonşalant: „eşti vampireasă?”
Cam cum vine asta şi cum de îmi pune o asemenea întrebare?! Procesez repede cu un surâs întrebarea şi îmi dau seama că de vină sunt insignele mele de pe tricou înfăţisându-i pe Edward Cullen şi pe Jackob Black, alături de o alta cu logo-ul filmului Twilight Saga: Eclipse.
Nu m-aş fi gândit niciodată la o astfel de experienţă şi mai ales în locul pe care evit cel mai mult să-l vizitez vreodată. Şi cu toate acestea, simpaticul doctor Mendez era la curent cu toata nebunia seriei de succes „Amurg”. I-am răspuns oarecum intimidată că sunt un mare fan şi că mai mult decât orice mi-aş fi dorit ca în acele momente să fiu un vampir, lipsit de condiţia umană şi lipsit de tot ceea ce implică controalele de rutină la doctor. Ca să nu mai adaug şi partea cu nemurirea, la care oricum toţi dintre noi ne gândim: „ce-ar fi dacă...”
De parcă nu ar fi fost totul lipsit de logică, doctorul adaugă pe un ton rece: „oricum nu am citit şi nu am văzut nici un film şi nici nu cred că mă interesează...” Wow! Apreciez sinceritatea. Tot ce am mai putut să şoptesc dezamăgită a fost: „da..da.. este o poveste de dragoste.. ieşită din tipare...”, adaugând ca pentru sine „care or mai fi şi tiparele alea...”.
Cert este că prin nu ştiu ce minune, tricoul meu faimos şi ultra cunoscut acum pentru însemnele sale, mi-a adus veşti bune. Mai mult decât poate spera oricine şi poate şi o dorinţă de a reveni la doctor cu mai mult curaj data viitoare. Dacă „o vampireasă” poate ajunge acolo, înseamnă că poate ajunge oricine. Încurajez pe această cale pe toată lumea să o facă.
Zorii de zi nu au fost niciodată mai minunaţi ca acum!