Circulă în zilele noastre, nestingherite şi la voia întâmplării(eh, poate nici chiar aşa), două sintagme celebre: „niciodată să nu spui niciodată” şi „ai grijă ce-ţi doreşti că ţi se poate îndeplini”.
Judecând-o pe prima, mi-am dat seama că, defapt, dacă eşti foarte atent cu acţiunile tale este posibil ca acel niciodată să rămână în veci NICIODATĂ. Unele lucruri în viaţă sunt făcute să nu se întâmple dacă noi nu vrem. Asta este clar. Cu toate că aud mereu varianta că odată cu vârsta, mentalitatea se schimbă, şi anumite principii iniţiale sunt date uitării.
Nu sunt adepta relaţiilor extra-conjugale sau extra-relaţionale, dar trebuie să recunosc că mi s-a întâmplat ca pe parcursul unei relaţii serioase să întâlnesc un alt bărbat care să-mi trezească interesul. (Pentru cei care probabil se întreabă: Da. Soţul meu ştie despre asta, i-am povestit.)
O privire galesă, un compliment spus atunci când te aştepţi cel mai puţin, o glumă sau ceva haios care să te facă să râzi, ca să nu mai vorbesc de felul cum sună numele tău rostit de el. Cam cum să faci să ocoleşti ispita? Decizie grea. Pui în balanţă ce e bine şi ce e rău? Sau te arunci cu capul în fântâna cu apă aparent proaspătă?
Sinceră să fiu, deşi îmi imaginam de multe ori cum o să fie când va face o mişcare decisivă (sau poate trebuia să o fac eu...) în momentul în care am crezut că se va materializa, atunci am spus: STOP! Stop cadru! Nu este bine. Hello! Iubesc pe altcineva. Pe altcineva cu care vreau într-adevăr să fiu, cu care vreau să-mi împart viaţa, destinul şi ce o mai fi pe parcurs. Pentru ceva care pare foarte frumos ambalat, dar care nu-mi oferă nimic pe viitor să arunc pe fereastră o relaţie valoroasă şi greu de atins în cele mai multe cazuri? Hell no! Not me.
Revenind la a doua sintagmă, uneori chiar este bine să ai grijă ce-ţi doreşti, nu de alta, dar ţi se poate îndeplini. Şi paradoxal, mai apoi să descoperi că defapt nu este ceea ce vroiai cu adevărat. Nu trebuie neapărat să alungăm spontaneitatea şi lucrurile făcute pe moment, care uneori pot pipera atmosfera. Dar poate e bine ca măcar cu 2 miimi de secundă înainte, să trecem prin filtru adevărata însemnătate a ceea ce urmează să facem.
Chiar dacă regretul este parte integrantă a ceea ce suntem noi ca fiinţe umane, fiinţe predispuse greşelilor, totuşi cred că atunci când conştiinţa, dragostea, loialitatea este destul de puternică poţi spune că niciodată va fi niciodată.
Deşi ştiu sigur că sunt milioane de contra-argumente şi cazuri concrete legate în mod direct de acest niciodată, prefer să păstrez acest principiu ca pe o lege nescrisă, ca pe ceva primordial, ca pe ceva la fel de tangibil cum este şi dorinţa de a-ţi vedea unele visuri împlinite.
Judecând-o pe prima, mi-am dat seama că, defapt, dacă eşti foarte atent cu acţiunile tale este posibil ca acel niciodată să rămână în veci NICIODATĂ. Unele lucruri în viaţă sunt făcute să nu se întâmple dacă noi nu vrem. Asta este clar. Cu toate că aud mereu varianta că odată cu vârsta, mentalitatea se schimbă, şi anumite principii iniţiale sunt date uitării.
Nu sunt adepta relaţiilor extra-conjugale sau extra-relaţionale, dar trebuie să recunosc că mi s-a întâmplat ca pe parcursul unei relaţii serioase să întâlnesc un alt bărbat care să-mi trezească interesul. (Pentru cei care probabil se întreabă: Da. Soţul meu ştie despre asta, i-am povestit.)
O privire galesă, un compliment spus atunci când te aştepţi cel mai puţin, o glumă sau ceva haios care să te facă să râzi, ca să nu mai vorbesc de felul cum sună numele tău rostit de el. Cam cum să faci să ocoleşti ispita? Decizie grea. Pui în balanţă ce e bine şi ce e rău? Sau te arunci cu capul în fântâna cu apă aparent proaspătă?
Sinceră să fiu, deşi îmi imaginam de multe ori cum o să fie când va face o mişcare decisivă (sau poate trebuia să o fac eu...) în momentul în care am crezut că se va materializa, atunci am spus: STOP! Stop cadru! Nu este bine. Hello! Iubesc pe altcineva. Pe altcineva cu care vreau într-adevăr să fiu, cu care vreau să-mi împart viaţa, destinul şi ce o mai fi pe parcurs. Pentru ceva care pare foarte frumos ambalat, dar care nu-mi oferă nimic pe viitor să arunc pe fereastră o relaţie valoroasă şi greu de atins în cele mai multe cazuri? Hell no! Not me.
Revenind la a doua sintagmă, uneori chiar este bine să ai grijă ce-ţi doreşti, nu de alta, dar ţi se poate îndeplini. Şi paradoxal, mai apoi să descoperi că defapt nu este ceea ce vroiai cu adevărat. Nu trebuie neapărat să alungăm spontaneitatea şi lucrurile făcute pe moment, care uneori pot pipera atmosfera. Dar poate e bine ca măcar cu 2 miimi de secundă înainte, să trecem prin filtru adevărata însemnătate a ceea ce urmează să facem.
Chiar dacă regretul este parte integrantă a ceea ce suntem noi ca fiinţe umane, fiinţe predispuse greşelilor, totuşi cred că atunci când conştiinţa, dragostea, loialitatea este destul de puternică poţi spune că niciodată va fi niciodată.
Deşi ştiu sigur că sunt milioane de contra-argumente şi cazuri concrete legate în mod direct de acest niciodată, prefer să păstrez acest principiu ca pe o lege nescrisă, ca pe ceva primordial, ca pe ceva la fel de tangibil cum este şi dorinţa de a-ţi vedea unele visuri împlinite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu