Cred că mulţi dintre noi nutresc curiozitatea de a afla ce se întâmplă după ce basmul se încheie cu celebra frază: “şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”…
Există aşa ceva? Este posibil ca doi tineri îndrăgostiţi, odată ce trec prin multe experienţe şi încercări, ajung să spună DA, pentru ca apoi fericirea să curgă râuri în jurul lor, până când moartea îi va despărţi?
Suntem într-o perpetuă căutare a fericirii, a împlinirilor de toate felurile. Aşa este. Mulţi dintre noi ating aceste praguri fără prea mult efort. Alţii, poate nu ajung niciodată să cunoască aceste sentimente. Şi atunci spunem că norocul nu vine la oricine sau norocul ţi-l faci singur în viaţă.
Cu dragostea, însă lucrurile stau cu totul altfel. Dacă o căutăm, nu o găsim. Dacă nu o căutăm, vine singură. Dacă vine, de cele mai multe ori suntem nemulţumiţi de defectele celuilat, descoperite ulterior, şi, începem să ne lamentăm, să spunem că nu ne-am găsit jumătatea. Suntem nesiguri sau prea siguri, facem greşeli sau facem cea mai bună alegere.
Cum putem defini dragostea? Cum putem ştii dacă într-adevăr am găsit-o? Putem, numai şi numai atunci când ştim cu certitudine că există un NOI şi dispare EU. Atunci când începem să gândim la plural şi totuşi ca o singură persoană, un singur trup, un singur suflet, o singură minte şi o singură inimă. Ştiu, un paradox. Dar ce nu mai este paradox în ziua de azi?
Dacă fericirea în DOI ţine până la adânci bătrâneţi este şi mai greu de aflat. Dar cu siguranţă se poate şti numai pornind pe acest drum. Fiecare poveste de dragoste are deznodământul ei. Sunt şi poveşti de dragoste care se sfârşesc pentru a da rod altor poveşti mai palpitante, mai antrenante, mai pasionante.
Ca în orice competiţie din viaţă există o linie de start şi o linie de finish. Cred că cel mai important este să încercăm, să nu renunţăm uşor şi să luptăm pentru dragostea noastră.
Să dăm valoare sentimentelor frumoase şi să iubim necondiţionat. Să mulţumim mereu pentru ceea ce primim şi să nu lăsăm ca pierderea dragostei să ne pună în situaţia de a spune: „abia acum am realizat ce am pierdut”.
Faceţi dragoste, nu război!
Există aşa ceva? Este posibil ca doi tineri îndrăgostiţi, odată ce trec prin multe experienţe şi încercări, ajung să spună DA, pentru ca apoi fericirea să curgă râuri în jurul lor, până când moartea îi va despărţi?
Suntem într-o perpetuă căutare a fericirii, a împlinirilor de toate felurile. Aşa este. Mulţi dintre noi ating aceste praguri fără prea mult efort. Alţii, poate nu ajung niciodată să cunoască aceste sentimente. Şi atunci spunem că norocul nu vine la oricine sau norocul ţi-l faci singur în viaţă.
Cu dragostea, însă lucrurile stau cu totul altfel. Dacă o căutăm, nu o găsim. Dacă nu o căutăm, vine singură. Dacă vine, de cele mai multe ori suntem nemulţumiţi de defectele celuilat, descoperite ulterior, şi, începem să ne lamentăm, să spunem că nu ne-am găsit jumătatea. Suntem nesiguri sau prea siguri, facem greşeli sau facem cea mai bună alegere.
Cum putem defini dragostea? Cum putem ştii dacă într-adevăr am găsit-o? Putem, numai şi numai atunci când ştim cu certitudine că există un NOI şi dispare EU. Atunci când începem să gândim la plural şi totuşi ca o singură persoană, un singur trup, un singur suflet, o singură minte şi o singură inimă. Ştiu, un paradox. Dar ce nu mai este paradox în ziua de azi?
Dacă fericirea în DOI ţine până la adânci bătrâneţi este şi mai greu de aflat. Dar cu siguranţă se poate şti numai pornind pe acest drum. Fiecare poveste de dragoste are deznodământul ei. Sunt şi poveşti de dragoste care se sfârşesc pentru a da rod altor poveşti mai palpitante, mai antrenante, mai pasionante.
Ca în orice competiţie din viaţă există o linie de start şi o linie de finish. Cred că cel mai important este să încercăm, să nu renunţăm uşor şi să luptăm pentru dragostea noastră.
Să dăm valoare sentimentelor frumoase şi să iubim necondiţionat. Să mulţumim mereu pentru ceea ce primim şi să nu lăsăm ca pierderea dragostei să ne pună în situaţia de a spune: „abia acum am realizat ce am pierdut”.
Faceţi dragoste, nu război!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu