O ordine aleatorie. Un dor în fiecare frază.

Îmi este dor să mănânc o corcoduşă necoaptă. Îmi este dor înnot în Argeş, chiar dacă de multe ori mă lua la vale. Îmi este dor să învăţ lecţia la istorie în pat cu picioarele încrucişate şi cu creionul în mână, încercând să pun faptele cap la cap cu cât mai multă logică. Îmi este dor să stau pe veranda cabanei de la munte, de unde în fiecare seară auzeam cum făcea ursul ravagii prin sat. Îmi este dor să merg prin iarba udă, într-o dimineaţă de august într-o livadă de pruni. Îmi este dor de dirigul meu din generală. Îmi este dor să privesc luna într-o noapte de vară pe cheile Bicazului. Îmi este dor de Skodiţa tatălui meu, care de fiecare când apărea pe stradă mi se părea că zâmbeşte la mine. Îmi este dor să stau sub o streaşină când plouă afară şi să simt mirosul de ploaie amestecat cu praful de pe asfalt. Îmi este dor să mă dau pe derdeluş în spatele blocului, până se lipea toată zăpada de mine. Îmi este dor să beau o bere cu colegii de facultate în Mangalia, într-o noapte de septembrie. Îmi este dor să înnot în mijlocul lacului Vidraru la Cumpăna pentru a vedea Transfăgărăşanul. Îmi este dor să văd un fluture coada rândunicii cum stă pe un trandafir într-o zi de mai. Îmi este dor să scriu o pagină de jurnal pe care era lipită o poză cu East 17. Îmi este dor să joc „Frunza” în podul casei. Îmi este dor să cânte Vama Veche pe scenă la Balul Bobocilor în ATF. Îmi este dor de mr. V, singurul om care ştia să mă facă să râd indiferent de starea de spirit în care eram. Îmi este dor să mânânc mure de pe marginea prăpastiei neştiind sigur dacă nu cumva în capătul celălat ne aşteaptă ursul. Îmi este dor să chiulesc de la latină pentru a merge în parc cu colegii să râdem oricum şi din orice. Îmi este dor de mamaia mea, mai ales că pe 8 mai era ziua ei, sper că de acolo de unde e ne iubeşte în continuare. Îmi este dor să mă plimb cu rolele pe faleză. Îmi este dor să dansez un blues la un bairam în cartier. Îmi este dor să dorm pe iarbă într-o grădină de vară de la Borsec lângă un pârâu cu apă rece ca gheaţa. Îmi este dor să mă joc cu păpuşile Barbie, chiar dacă acum se poartă tricourile cu sloganul: „Barbie is a slut”. Îmi este dor să vină Moş Crăciun, aşa cum venea el când eram copii. Îmi este dor să privesc prin lupa microscopului la Cercul de Biologie când analizam o foaie de ceapă. Îmi este dor să pictez o icoană pe sticlă; oare pritenenii mei le mai au pe cele pe care le-am dăruit? Îmi este dor să fac temele la mate cu verişoarele mele din State, chiar dacă ele erau în vacanţă, le făcea chiar plăcere să înveţe... Îmi este dor să merg cu tirul pe Valea Oltului, deşi uneori pentru a vira într-o curbă trebuie să intri pe contrasens. Îmi este dor să urc o mie de scări până la ruinele castelului secret al lui Dracula. Îmi este dor să ridic mâna la ora de filosofie să spun că acum ştiu de ce a spus Descartes: “Mă îndoiesc deci gândesc, gândesc deci exist, exist deci Dumnezeu este”. Îmi este dor să stau pe o bancă în Herăstrău în miez de noapte cu iubitul meu. Îmi este dor să primesc bileţele de dragoste de la admiratori; unul a fost foarte inspirat; a scris pe o banderolă de hârtie cu frunze: „Îmi place de tine. Ieşi pe afară diseară?” Îmi este dor să merg la film, să mănânc floricele şi să beau Coca-Cola. Îmi este dor să fac o baie pe lac când apune soarele.
Cum poţi şti când, cum şi de ce ţi-e dor? Cum poţi să-ţi vezi viaţa în flash-uri de film? Nu sunt „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă. Este viaţa mea. O mică parte. Fragmente aleatorii şi joc de gânduri, aşa cum creierul le procesează.
Vouă de ce vă este dor?