„A picta nu înseamnă doar culoare pe o pânză, ci un act de curaj, o provocare pe care autorul lucrării o lansează privitorului, de a o observa, de a medita şi de a contempla”.
Acestea sunt cuvintele unui mare artist plastic. Numele său este Yuri Kuper şi l-am descoperit întâmplător într-o revistă despre amenajări interioare şi inspiraţie pentru casă.
Cum poate răsări un astfel de personaj într-un asemenea decor? Am stat şi m-am gândit şi m-am felicitat încă o dată pentru achiziţia făcută. Am citi cu atenţie articolul şi fascinată, nu mi-am putut lua ochii de la fotografiile care dezvăluiau posibile elemente de decor, pe scena unui teatru inexistent.
În Normandia, o locuinţă rustică, veche, pare mai mult o casă desprinsă din poveşti. Textul se desfăşoară prezentând un artist care trăieşte asemenea unui călător într-o lume fantastică, plină de mister şi aventuri pasionante. „Întâlnirea cu momentul magic al inspiraţiei ce dă naştere unei lucrări este o luptă, o încleştare a forţelor creative, o frământare spectaculoasă din care se înalţă, pură, graţioasă, o idee”.
Cum poţi păstra în secolul XXI parfumul unor vremuri de mult apuse? Cum poţi sta departe de luxul sau confortul anilor 2000 propus de noile finisaje, materiale şi modele futuriste? Unde este LCD-ul, unde este DVD-ul, dolby surround-ul şi air conditioning-ul?
Departe de toate acestea găsim un suflet preocupat de explorarea teritoriilor picturii şi mai mult de atât, ale artei plastice. Crezul său este acela de a materializa o emoţie, o impresie, prin diverse metode. Deţine acel soi de percepţie mistică a realităţii, o melancolie, o transcendenţă ce îşi găseşte sursa în matricea spirituală a culturii ruse, cu parfum de vânt de stepă, cu întinderi nemărginite în care se topeşte linia orizontului.
În conacul fermecător, pentru Yuri Kuper orele trec într-un ritm numai de el ştiut, aşteptând clipa în care se delcanşează un mecanism secret şi mâna începe să dea formă şi culoare unei idei.
Lemnul şi razele soarelui se întâlnesc, se contopesc şi dau naştere unui joc de lumini şi umbre, pentru ca apoi să se odihnească molcom pe mobilierul simplu cu piese încărcate de istorie.
De ce oare simt că mi-aş dori să fiu Yuri Kuper fie numai pentru câteva secunde? De ce oare simplitatea şi grandoarea unui „hambar” mă atrage ca un magnet? De ce cred eu că numai acolo te poţi simţi în deplină libertate şi în deplină putere creatoare?
Dacă spun magnific, spun prea puţin... Dacă spun de vis s-ar putea să nu vreau să mă mai întorc la realitate. Să-i preţuim pe aceia care pot. Să-i respectăm. Să luăm exemplu. Deoarece pe scena metropolitană, lucrurile simple par învechite, prăfuite, fără rost şi mult prea plictisitoare.
Eu vă spun sincer că nu este aşa...
Acestea sunt cuvintele unui mare artist plastic. Numele său este Yuri Kuper şi l-am descoperit întâmplător într-o revistă despre amenajări interioare şi inspiraţie pentru casă.
Cum poate răsări un astfel de personaj într-un asemenea decor? Am stat şi m-am gândit şi m-am felicitat încă o dată pentru achiziţia făcută. Am citi cu atenţie articolul şi fascinată, nu mi-am putut lua ochii de la fotografiile care dezvăluiau posibile elemente de decor, pe scena unui teatru inexistent.
În Normandia, o locuinţă rustică, veche, pare mai mult o casă desprinsă din poveşti. Textul se desfăşoară prezentând un artist care trăieşte asemenea unui călător într-o lume fantastică, plină de mister şi aventuri pasionante. „Întâlnirea cu momentul magic al inspiraţiei ce dă naştere unei lucrări este o luptă, o încleştare a forţelor creative, o frământare spectaculoasă din care se înalţă, pură, graţioasă, o idee”.
Cum poţi păstra în secolul XXI parfumul unor vremuri de mult apuse? Cum poţi sta departe de luxul sau confortul anilor 2000 propus de noile finisaje, materiale şi modele futuriste? Unde este LCD-ul, unde este DVD-ul, dolby surround-ul şi air conditioning-ul?
Departe de toate acestea găsim un suflet preocupat de explorarea teritoriilor picturii şi mai mult de atât, ale artei plastice. Crezul său este acela de a materializa o emoţie, o impresie, prin diverse metode. Deţine acel soi de percepţie mistică a realităţii, o melancolie, o transcendenţă ce îşi găseşte sursa în matricea spirituală a culturii ruse, cu parfum de vânt de stepă, cu întinderi nemărginite în care se topeşte linia orizontului.
În conacul fermecător, pentru Yuri Kuper orele trec într-un ritm numai de el ştiut, aşteptând clipa în care se delcanşează un mecanism secret şi mâna începe să dea formă şi culoare unei idei.
Lemnul şi razele soarelui se întâlnesc, se contopesc şi dau naştere unui joc de lumini şi umbre, pentru ca apoi să se odihnească molcom pe mobilierul simplu cu piese încărcate de istorie.
De ce oare simt că mi-aş dori să fiu Yuri Kuper fie numai pentru câteva secunde? De ce oare simplitatea şi grandoarea unui „hambar” mă atrage ca un magnet? De ce cred eu că numai acolo te poţi simţi în deplină libertate şi în deplină putere creatoare?
Dacă spun magnific, spun prea puţin... Dacă spun de vis s-ar putea să nu vreau să mă mai întorc la realitate. Să-i preţuim pe aceia care pot. Să-i respectăm. Să luăm exemplu. Deoarece pe scena metropolitană, lucrurile simple par învechite, prăfuite, fără rost şi mult prea plictisitoare.
Eu vă spun sincer că nu este aşa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu