Citate 2

Mihai Eminescu – poet şi publicist român

Dacă pot spune că în liceu am avut mai multe pasiuni, atunci pot spune cu mâna pe inimă că cea mai marcantă a fost pasiunea faţă de poetul nostru nepereche: Mihai Eminescu.
Din momentul în care l-am descoperit cu adevărat, nu am mai putut renunţa la el. Şi nu cred că o voi face vreodată. Ce a însemnat el pentru literatura română şi pentru viaţa românilor din acea perioadă şi nu numai, nimeni nu poate cuantifica în fapte sau cuvinte. Pentru că a însemnat infinit de mult şi aşa cum frumos se spune, Mihai Eminescu a fost un geniu, a fost unic, nu a avut, nu are şi nu va avea pereche niciodată.
Nu aş fi putut să las această serie de articole neîmbogăţită de câteva citate ale poetului meu de suflet. Îl iubesc şi îl port în suflet şi sper ca şi acum, după atâţia ani să mai existe persoane care să-l descopere aşa cum am făcut-o eu în anii de liceu.
Dacă ar fi să definesc un paradox în cazul lui Mihai Eminescu, care a revoluţionat literatura şi lirica în general, ar fi puterea de a reda în cuvinte ceea ce oameni doar simt. La el totul este atât de vizual, totul este atât de sonor, totul este atât de înmiresmat încât ai senzaţia că ai putea atinge sau gusta fiecare metaforă creionată în poeziile sale. Nu am mai întâlnit la nimeni această capacitate şi de aceea cred că a fost atât de original.
Relaţia mea cu Mihai Eminescu este strâns legată de lirica sa, însă voi încerca o abordare diferită comentând pe marginea acestor citate filozofice ale sale, probabil nu foarte bine cunoscute de publicul larg.
Să-l descoperim pe Eminescu...

„Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.”

Cred că am mai spus şi cu alte ocazii, nu mi-a fost dat în viaţa mea să întâlnesc mulţi oameni care să aleagă adevărul în faţa minciunii. Într-o lume atât de agitată este greu să-ţi păstrezi integritatea şi să rămâi pur. Singurul lucru tragic de care nu ţin cont aceia care mint este faptul că adevărul iese întotdeauna la suprafaţă. Este doar o chestiune de timp până să se întâmple. Nu avem cum să scăpăm. Este dacă vreţi asemenea păcatului originar. Ne va urmări generaţie după generaţie. Iar dacă Iisus a spus că adevărul este calea, atunci cu siguranţă va fi foarte important ca în deciziile pe care le luam să o alegem pe cea curată, neîntinată pentru a putea merge mai departe cu fruntea sus.

„Fiecare om e o întrebare pusă din nou spiritului Universului.”

Iată cum această serie de repetabilităti se regăseşte şi în spusele lui Eminescu. Acest din nou dezvăluie înlănţuiri care sunt undeva deasupra puterii noastre de înţelegere şi sunt la o scară atât de înaltă încât cu greu vom putea urca vreodată acolo. Cu toate acestea un singur gând al nostru poate pune universul la picioarele noastre. Aici putem vedea cu adevărat grandoarea şi micimea condiţiei umane. Această legătură puternică este probabil asemenea metaforei propuse de Costantin Brâncuşi prin faimoasa sculptură numită Coloana Infinită. Prea sus ca să poţi urca, prea strâns legat ca să te poţi desprinde.

„Oamenii se împart în două categorii: unii caută toată viaţa şi nu găsesc, alţii găsesc şi nu sunt mulţumiţi.”

O frază cât se poate de actuală. Eu aş asocia-o cu faimoasa şi trendy afirmaţie a zilelor noastre: „ai grijă ce-ţi doreşti că ţi s-ar putea îndeplini”. Afirmaţie cu două tăişuri. Un vis ţi se poate îndeplini şi probabil te va face cel mai fericit om, dar în acelaşi timp poţi să descoperi că acel vis nu este nici pe departe ceea ce doreai în realitate. Totuşi cred că în viaţă trebuie asumate aceste riscuri şi eu mereu am gândit că este mai bine să regret un lucru pe care l-am făcut, decât să regret toată viaţa că nici măcar nu am încercat să-l fac.

„Pentru cel ce înţelege, un ţânţar sună ca o trâmbiţă, iar pentru cel ce nu înţelege, tobele şi surlele sunt în zadar; şi, în orice caz, lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi.”

Este ca şi cum am spune „fiecare pasăre pe limba ei piere”. Dacă vezi că un lucru este în zadar şi deşi încerci din răsputeri să-l faci fără sorţi de izbândă, poate este mai bine să renunţi. Mai pot asocia aici şi proverbul „pe cine nu se ajută singur nu-l ajută nici Dumnezeu”. Acolo unde nu există voinţă interioară, ca să nu spun putere de înţelegere, este greu de lucrat pentru încercarea unei îmbunătăţiri sau reabilitări. Se mai spune şi că „exerciţiul este mama învăţăturii”. Dar important este să vedem, mai întâi de toate dacă merită efortul.

„Nu explicările ce se dau faptelor, ci faptele însuşi sunt adevărul.”

Îmi place faptul că această serie de citate îmi dă prilejul să combini un pic ideile cu seria proverbelor. Nu mă aşteptam la acest lucru, dar pentru că tot se întâmplă am spus că este bine să profit la maxim. Aici cel mai bun proverb la care m-am gândit ar fi „cine se scuză se acuză”. Deci, este mai bine să lăsăm faptele să vorbească pentru noi, decât să încercăm noi să convingem, pentru că uneori riscăm să greşim, să ne pierdem în detalii şi să fim prost înţeleşi de către ceilalţi. Dacă ştii cu siguranţă că ceea ce vei spune va fi pe deplin în rezonanţă cu ideile şi faptele tale, atunci poţi să rişti. Dacă nu, mai bine păstrează tăcerea. Gândeşte-te că tocmai ai fost arestat: „Ai dreptul să nu spui nimic. Tot ce vei spune poate sau va fi folosit împotriva ta în instanţa de judecată”.

Cititorilor mei:

„Fiecare lucru poartă în sine însuşi măsura sa.”

„În om e un şir nesfârşit de oameni.”

„Orice cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă şi apeleaza la inimă.”

„Pasiunile înjosesc, pasiunea înalţă.”

„Dacă lumea ar trebui să piară şi eu aş putea să o scap printr-o minciună, eu n-aş spune-o, ci aş lăsa lumea să piară.”

Va urma