Proverbe. Partea a V-a

Pocăinţa

Unul dintre cele mai grele lucruri pe care noi ca oameni trebuie să-l facem în viaţă este acela de a ne recunoaşte vina, greşeala. Următorul, este acela de a ne părea rău pentru ceea ce am facut. Pentru ca mai apoi, să ne cerem iertare.
Din cele mai vechi timpuri, ştim că hamartia , de regulă se produce dintr-un exces de zel sau de cele mai multe ori dintr-un orgoliu nemăsurat. Dar mai ştim şi că nici un om nu este perfect şi suntem, inevitabil, mai devreme sau mai târziu, sortiţi unei greşeli.
Nu ştim cu siguranţă dacă greşelile noastre vor fi iertate sau ce preţ vom plăti pentru ceea ce am făcut. Dar putem şti dacă ne pare rău. Şi dacă avem o conştiinţă solidă, atunci cu siguranţă ne va fi mai uşor să încercăm să îndreptăm situaţia cu orice preţ. Bineînţeles, până nu este prea târziu.
Zece proverbe pentru un pas înainte. Zece proverbe pentru iertarea păcatelor şi reabilitarea noastră ulterioară:

1. Există o sancţiune pentru bine şi pentru rău, dacă întârzie să apară, înseamnă că nu a sosit încă ora. (armean)

2. O conştiinţă încărcată este un duşman permanent. (indian)

3. Uitarea nu te scapă de păcate. (Seyfoddin Mohammad Ferghani)

4. O conştiinţă împăcată nu ţine seama de minciunile zvonului. (Ovidius)

5. Nu este nici lipsit de înţelepciune, nici mărginit, acela care se ridică după ce a căzut în greşeală, în loc să stăruie în ea. (Sofocle)

6. O conştiinţă rea este adesea în siguranţă, dar niciodată liniştită. (Syrus)

7. Cunoaşterea greşelilor este începutul salvării. (Epicur)

8. Oamenii de seamă sunt totdeauna proprii lor critici. (Balzac)

9. O adevărată căinţă este cea mai bună doctorie contra bolilor sufletului. (Miguel de Cervantes)

10. Este una din tristeţile umane cele mai adânci să avem în trecutul nostru nedreptăţi ale căror drumuri sunt, pentru a spune adevărul, toate barate în urma noastră; pe ale căror victime nu mai este cu putinţă să le regăsim, să le ajutăm, să le ridicăm sau să le consolăm. (Maeterlinck)

Niciun comentariu: