Câţi dintre noi, odată-n viaţa, nu s-au trezit captivi într-o relaţie, care nu numai ca nu-ţi aduce ceva bun sau un dram de fericire, dar care pe de-asupra iţi lasă şi câteva urme amare în suflet? Cred că răspunsul ar fi: cam... fiecare dintre noi am trăit o astfel de experinţă.
Ce înseamnă curaj în această lume nebună? Ce înseamnă să pleci fără să te uiti înapoi? Ce înseamnă să închizi un capitol dureros din viaţa ta? Ce însemnă viitorul? Dar mai presus de orice, care sunt efectele secundare? Vei spune: „nu voi mai avea încredere în viaţa mea într-un bărbat sau într-o femeie, toţi şi toate sunt la fel”. Vei avea coşmaruri şi vei avea grijă pe cine primeşti din nou în viaţa ta. Vei fi precaut la fiecare mişcare pentru ca nu cumva cineva să mai încerce să-ţi controleze viaţa. Viaţa ta.
Oamenii, în general, când au păşit de partea cealaltă a pragului se gândesc cum să fugă mai repede să guste un pic de libertate, să uite de tot şi de toate. Cei mai norocoşi, încep din acea secundă, din acel moment să-şi refacă viaţa. Indeferent cum, indeferent cu ce preţ. Mai bine fără...
Dar câţi conştientizăm efectele secundare? Oare ne gândim la ele? Oare încercăm să trăim cu ele undeva în străfundul sufletului sau mai bine să le scoatem la iveală, pentru ca mai apoi să le ţinem piept şi poate chiar să ne vindecăm? Cred că cel mai important este să ştii să-ţi ţii cumpătul, să nu pici undeva în altă „dimensiune” din care să nu mai poţi ieşi niciodată. Ca să scapi de frica trebuie să înfrunţi frica. Oare de ce nu ar fi aşa şi cu efectele secundare ale unei relaţii violente, dureroase, care ne îngrădesc la un moment dat libertatea noastră ca fiinţe umane şi ne pun sub lupa dictatorială a „protecţiei” exagerate şi a controlului absolut?
Dacă poţi ieşi învingător dintr-un război pe care l-ai pierdut, înseamnă că ai putere, înseamnă că eşti unic. Dacă toate lucrurile din această lume se întâmplă cu un scop, de ce nu am considera că şi ceea ce este greu şi rău în viaţa noastră se întâmplă dintr-un motiv anume şi pentru un anume scop? De ce să ne simţim doar victime şi să rămânem victime? De ce să rămânem o flacără în vânt când putem deveni însuşi vântul care stinge flacăra dureroasă şi aduce odată cu el o gură de aer proaspăt?
E acum ori niciodată. Decizia o ia fiecare dintre noi. Dar nu lua niciodată decizia în detrimentul tău. Pentru că cine te-a rănit o dată, o va face şi a doua oară. E greu de pus pe pagină ceva ce de multe ori e mai preusus de noi. Dar nu e greu de pus pe foaie ceea ce ţine de noi şi de ceea ce putem face.
Să aveţi lumină în suflete şi puterea de a spune STOP atunci când trebuie. Vă doresc un Paste Fericit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu